joi, 8 octombrie 2009

Sortimente de ceai şi marcarea lor

Diferitele sortimente de frunze sunt rezultatul exclusiv al ultimei faze de producţie, sortarea. Sunt 4 grupe principale în producţia clasică : Frunza, Ruperea, Vânturarea şi Praful. Aceste categorii specifică şi indică diferite mărimi de frunze şi tăria asociată.
Sortarea se bazează pe calitatea frunzelor: frunze întregi, frunze rupte, frunze zdrobite (vânturare) şi praf.
Pentru fiecare categorie cele mai bune sortimente sunt listate primele. Frunzele sfărâmate şi praful sunt în principal utilizate pe scară largă, în special în pungi de ceai.
Sortimente de ceai cu frunza întreagă
• FTGFOP1 (Finest Tippy Golden Flowery Orange Pekoe First Grade Leaves). Provenienţă în mare parte din Darjeeling, dar şi din câteva regiuni din Assam. Cel mai fin sortiment al producţiei; produs cu grijă specială; foi uniforme, tip.
• SFTGFOP1 (Special Finest Tippy Golden Flowery Orange Pekoe First Grade Leaves).
• TGFOP1/TGFO P (Tippy Golden Flowery Orange Pekoe First Grade Leaves / Tippy Golden Flowery Orange Pekoe). Cea mai bună calitate în Darjeeling şi Assam.
• GFOP1 (Golden Flowery Orange Pekoe First Grade Leaves). Mai puţin comun în zilele de azi în Assam şi Darjeeling.
• FOP/FOP1 (Flowery Orange Pekoe/Flowery Orange Pekoe First Grade Leaves). A doua calitate în Assam, Dooars şi Bangladesh, prima calitate în China. Frunze lungi, câteva colţuri.
• OP sup (Orange Pekoe Superior) Numai din Indonesia.
• OP (Orange Pekoe) Prima calitate în producerea ceaiului în Ceylon şi Java. Se poate compune din frunze lungi, slabe fără capete ascuţite.
• BOP1 (Broken Orange Pekoe First Grade Leaves). Semi Frunze de Ceai. Specialitate a "districtelor de jos" din Ceylon. Aspre, frunze negre de ceai, cuprizând aproape 40 % OP şi 60 % Pekoe/BOP.
• Fara calitate: Câteva OP2 (Orange Pekoe Second Grade Leaves). Frunze de ceai cu ingredienţi adăugaţi, dar numai în Ceylon şi Sudul Indiei.
Sortimente de ceai cu frunze rupte:
• P/FP (Pekoe/Flowery Pekoe) În mare parte numai în Ceylon şi Sudul Indiei, de asemenea produs în câteva părţi ale Keniei. De obicei aspre, frunze cărnoase rupte.
• BOP aspru (Broken Orange Pekoe). Aspru, numele Indonesian pentru Pekoe.
• BPS (Broken Pekoe Souchong) Nume pentru Pekoe în Assam şi Darjeeling.
• TGFBOP1 (Tippy Golden Flowery Broken Orange Pekoe 1) Cea mai bună calitate de frunze rupte în Darjeeling şi câteva părţi din Assam. Multe capete, frunze uniforme.
• GFBOP1 (Golden Flowery Broken Orange Pekoe 1) În majoritate produs în Assam ca cea mai bună calitate cu frunze rupte; singura cu frunze rupte din Kenya.
• GBOP (Golden Broken Orange Pekoe) Ceai de calitatea a doua. Frunze neomogene, câteva tipuri.
• FBOP (Flowery Broken Orange Pekoe) Aspru rupt cu cateva capete din Assam, Ceylon, Indonesia, China şi Bangladesh. În America de Sud aspru, negru, rupt. În Sudul Indiei, Pekoe este adesea cunoscut ca FBOP.
• BOP (Broken Orange Pekoe) Principala specialitate ruptă în Ceylon, sudul Indiei, Java şi China.
• BP (Broken Pekoe) Din Indonesia. Ceylon, sudul Indiei.
• FBOPF (Finest Broken Orange Pekoe Flowery) În genere din Ceylon, "districtele de jos". Un BOP1 cu multe frunze cu colţuri. Specialitate numit ă "Spritul Frunzei".
• BT (Broken Tea) Din Sumatra, Ceylon, câteva regiuni din sudul Indiei. De obicei o frunz ă neagr ă, deschis ă, cărnoasa, foarte groasă.
Frunze sfărâmate:
• BOPF (Broken Orange Pekoe Fannings) Principala calitate în Ceylon, Indonesia, Southern India, Kenya, Mozambique, Bangladesh şi China. Frunze de ceai negre, câţiva ingredienţi adăugaţi, particule de mărime uniformă, fără colturi. În Indonesia BOP fin, frunze mici BOP.
• TGFOF (Tippy Golden Flowery Orange Fannings).
• GFOF (Golden Flowery Orange Fannings) Cea mai fină calitate pentru producţia de ceai la pungă în Darjeeling.
• FOF (Flowery Orange Fannings) Comun în Assam, Dooars şi Bangladesh. Mărimea unor frunze se aseamănă cu calitatea acelora mici rupte.
• OF (Orange Fannings) Din nordul Indiei şi câteva părţi ale Africii şi Americii de Sud.
• PF (Pekoe Fannings)
Praf:
• D1 (Dust 1) Din Ceylon, Indonesia, China, Africa, America de Sud şi Sudul Indiei.
• PD/PD1 (Pekoe Dust/Pekoe Dust 1) Produs in principal din India.

Varietati de ceai

Ceaiul Alb
Ceaiul alb este acela in care predomina mugurii si nu frunzele. Este cules din plante speciale de ceai cunoscute sub numele de Shui Hsien si Dai Bai. Cel mai bun ceai alb se numeste Baihao Yinzhen, care inseamna „ace albe pufoase de argint”. Variantele mai putin fanteziste sunt numite Baimudan (sau Pai Mu Tan) si Show Mee (sau Shoumei).

Ceaiul verde
Exista multe varietati de ceai verde, dintre care putine sunt cunoscute in afara Asiei. Aceasta lista contine doar o mica parte din ceaiurile baute in China, Japonia sau India. Ceaiul verde nu este oxidat deloc; frunzele proaspat culese sunt rulate si arse imediat. Ca rezultat, ceaiul verde are calitati mult mai vegetale sau erbacee decat ceaiul negru sau maroniu. Majoritatea ceaiurilor verzi produc o bautura verzuie. Oamenii obisnuiti cu ceaiul negru recunosc adesea gustul deosebit al ceaiului verde

Gyocuro (Japonia)
Cel mai valoros ceai japonez. Cunoscut si sub denumirea de „Perla de Roua” acest ceai este surprinzator de bogat.

Piciorul Paianjenului (Japonia)
Acest ceai reprezinta o varianta a ceaiului Gyocuro, ars in cosuri de bambus. Frunzele care rezulta sunt lungi si subtiri, de unde si denumirea de „Piciorul Paianjenului”.

Matcha (Japonia)
Matcha este ceaiul pudra folosit in faimoasa ceremonie a ceaiului din Japonia. Se mai numeste si Tencha (inainte de a deveni pudra).

Sencha, Bancha, Houjicha (Japonia)
Sencha este numele generic japonez pentru ceai verde, avand calitati inalte, altele decat Gyocuro. Bancha se refera la ceaiurile culese tarziu. Ceaiul prajit se numeste Houjicha.

Genmaicha (Japonia)
Adesea, ceaiul Genmaicha mai este numit si „ceaiul popcorn”, deaorece ceaiul verde este amestecat cu orez prajit.

Lung Ching (China)
Denumit in general „Fantana Dragonului”, numele acestui ceai provine de la o faimoasa fantana in care se spune ca traia un dragon. Se presupune ca acest ceai trebuie preaparat cu apa din acea fantana. Chiar si cu apa obisnuita, se prepara un ceai minunat, cu o aroma complexa, subtila, aproape dulce.

Praf de pusca (China)
Acesta este un ceai tare, cu nuante de pamant, rulat in mici granule.

Baozhong (China)
Numit de asemenea si Bao Jong sau Pouchong, acestui ceai i se permite sa se usuce inainte de a fi ars; de aici mai are doar putin pana la a deveni maroniu. Este adesea privit ca a patra categorie de baza a ceaiului, de vreme ce se situeaza, ca oxidare, intre ceaiul verde si cel maroniu. Aroma sa se situeaza de asemena intre cea a ceaiului verde si a celui maroniu, cu o puternica nota de liliac. Baozhong este folosit ca baza pentru ceaiurile de iasomie.

Ceaiul maroniu (oolong tea)
Ceaiul maroniu este oxidat, dar nu atat de mult precum ceaiul negru. Intr-un fel reprezinta puntea de trecere de la ceaiul verde la cel negru, dar ceaiul maroniu trebuie judecat dupa propriile sale caracteristici, si nu trebuie comparat cu alte tipuri de ceai. Cele mai multe ceaiuri maronii au o intensa aroma florala si un remarcabil gust de piersica. Altele au calitati vegetative ca cele ale ceaiului verde. Culoarea bauturii variaza de la verde pal, la roz si apoi la auriu profund.

Formosa oolong (Taiwan)
Formosa, cultivat in Taiwan are o reputatie foarte veche ca fiind unul dintre cele mai fine ceaiuri maronii. Mai este numit si „Sampania Ceaiurilor”, pe buna dreptate in majoritatea cazurilor. Exista multe varietati. Cele mai multe variante de Formosa sunt comercializate in vest fara insa a le fi specificata varietatea sau numele locului; eticheta informeaza doar ca e vorba despre Formosa si mai ofera si clasa. Asa cum am mentionat ceaiul maroniu se claseaza in functie de calitate, nu doar dupa marimea frunzei.

Tie Guan Yin (China)
Daca este de calitate, acest ceai este intr-adevar un magnific ceai maroniu, la fel de bun ca Formosa. Culoarea sa variaza de la rozuliu la auriu, iar aroma sa de piersica este puternica si bogata.

Ceaiul negru
Ceaiul negru este produs prin lasarea frunzelor la uscat si apoi la oxidat timp de 10 – 16 ore inainte ca procesul sa fie oprit prin arderea frunzei.

Assam (India)
Aceasta varietate produce un lichid orange sau rosu, si o aroma deosebita de malt. Este un element comun in multe amestecuri de calitate superioara, dar merita sa-l incercati si neamestecat. Assam este un ceai tare, cu consistenta. Multe amestecuri iralndeze de mic dejun sunt in intregime Assam.

Ceylon (Sri lanka)
Exista mai multe varietati de ceai de Ceylon, dar majoritatea recoltelor din Sri Lanka sunt utilizate in amestecuri. Amestecurile comerciale cu marca „Orange Pekoe” sunt de obicei amestecuri din India si Ceylon. Acest ceai se apropie poate cel mai mult de ceea ce cred vesticii despre ceai: lichid rosiatic-maroniu; o aroma completa vioaie.

Darjeeling (India)
Acesta este cel mai scump ceai dupa cel negru. Spre deosebire de multe alte ceaiuri. Multe tipuri de Darjeeling sunt vandute sub numele plantatiei unde au fost cultivate. Din pacate, exista si multe ceaiuri etichetate ca fiind Darjeeling, pe cand ele sunt amestecuri care contin doar 50% Darjeeling. Si mai rau este ca majoritatea ceaiurilor de Darjeeling continute in aceste amestecuri sunt culese in timpul anotimpului ploios, si in consecinta sunt mai putin aromate. Daca intentionati sa cumparati ceai Darjeeling original, asigurati-va ca cumparati 100% Darjeeling, de preferat din prima si a doua infrunzire. Ceaiurile Darjeeling fine au un lichid mai clar decat cel al ceaiurilor negre, de la o culoare rosiatica luminoasa, la un auriu stralucitor. Astringenta este adesea foarte pronuntata, iar aroma si savoarea dau impresia de migdale si flori salbatice.

Keemun (China)
Acest ceai constituie baza multor amestecuri de mic dejun englezesti. (Unele ceaiuri de la micul dejun sunt in intregime Keemun). Ceaiul Keemun se prezinta intr-un remarcabil numar de varietati. Majoritatea produc un lichid cu o combinatie subtila de arome; aroma este adesea bogata si cu note de fruct, uneori doar amintind de prune sau mere. Unele ceaiuri Keemun au aroma delicata de fum (dar nu atat de puternica precum la Lapsang Souchong).

Lapsang Souchong (China)
Acest ceai este ars deasupra acelor fumegande de pin, ceea ce induce un miros si o aroma puternica de fum.Cele mai multe varietati nu sunt coplesite de fum, ci retin subtil si un amestec de alte arome. Lapsang Souchong se regaseste in multe amestecuri rusesti.

Nilgiri (India)
Nilgiri, Assam si Darjeeling sunt cele trei ceaiuri indiene pe care Consiliul Indian al Ceaiului le promoveaza pentru baut in stare naturala, ceaiuri pe care nu se cade sa le bei in amestecuri. Din pacate Nalgiri nu este atat de distins si interesant ca celelalte doua. Seamana foarte mult cu ceaiul de Ceylon, si ca si acesta majoritatea recoltelor de Nalgiri sfarsesc in amestecuri.

Sikkim (India)
Aceasta varietate provine dintr-o zona de culturi de ceai aproape de Darjeeling. El combina aroma delicata si supletea Darjeeling-ului cu maltul Assam-ului. Desi este un ceai excelent, nu este la fel de cunoscut ca Darjeeling, chiar daca e mai ieftin.

Yunnan (China)
Lichidul maroniu al ceaiului Yunnan are o aroma subtil piperata. Ceaiurile Yunnan de calitate sunt excelente. Unele ceaiuri Yunnan sunt folosite si in amestecurile rusesti.

Pu-erh
Pu-erh este un ceai din frunze neobisnuit de mari, cu o aroma de pamant caracteristica. Culoarea sa este foarte inchisa, aproape rosie. Este comercializat in gramezi Pu-erh, ia forma prajiturilor precum Pu-erh Cake Tea sau indesat in piese emisferice numite „Tuo Cha” sau „Ceai Cuib de Pasare”. Pu-erh difera de alte ceaiuri prin faptul ca sufera doua randuri de oxidari. Aceasta a doua oxidare este folosita uneori pentru a dezvolta un strat subtire de pamant pe frunze. Pu-erh este recunoscut pentru pretinsele sale calitati medicinale cu efect asupra tractului digestiv. Unii chinezi il beau doar ca pe un medicament. In orice caz este un gust castigat. Termenul „de pamant” este utilizat in sensul sau propriu caci unele ceaiuri Pu-erh chair au gust de noroi. Aceasta nu este o critica, dar incepatorii ar trebui totusi sa il guste inainte sa il cumpere.

Pu-erh auriu (China)
Acest pretios si rar Pu-erh este facut din frunze mici cu varful aurit. Produce o bautura aurie foarte catifelata.

Ceaiurile parfumate/ Amestecurile
Exista cu mult mai multe amestecuri de ceai decat pot fi enumerate aici, astfel incat mentionam categoriile foarte cunoscute. Compozitia si proportiile fiecarui amestec variaza de la negustor la negustor, si uneori exista chiar si secrete bine pastrate. In anumite zone de cultura sunt interzise amestecurile de ceai, dar in majoritatea cazurilor nu se intampla asa. Amestecurile contin de obicei ceai cultivat in India, Sri Lanka, Indonezia sau Africa.

English breakfast (Mic-dejunul englezesc)
Unele ceaiuri pentru mic-dejunul englezesc sunt amestecuri din ceaiuri din India si Ceylon; celelalte in mai mica sau mai mare masura, daca nu chiar in intregime sunt Keemun.

Earl Grey
Acest binecunoscut amestec englezesc este parfumat cu ulei de bergamota. Aceasta este un fruct citric ce are forma unei pere; uleiul este extras prin presare si apoi imprastiat peste amestecul de ceaiuri negre. (Exista si o planta numita „bergamota” care miroase la fel ca uleiul de bergamota. Dar aceasta planta nu este folosita in productia de Earl Grey) Nu exista standarde de baza pentru Earl Grey; distinctia sa provine din uleiul de bergamota. Unele ceaiuri Earl Grey sunt chiar bune; altele, din pacate, sunt prea aromate cu ulei, sau contin frunze de proasta calitate, ori amandoua la un loc.

Uleiul de bergamota are doua proprietati neobisnuite care afecteaza ceaiul. Una dintre ele este aceea ca ataca plasticul transparent, facandu-l sa devina opac. Acest aspect ar trebui sa ii puna pe ganduri pe oamenii care pastreaza ceaiul Earl Grey in pungi de plastic transparente. Cealalta proprietate este aceea ca contine o anumita substanta chimica ce determina sensibilitatea la lumina soarelui la anumiti indivizi. Sensibilitatea la soare produce o innegrire ciudata a pielii numita hiperpigmentare fotosensibila indusa.

Irish breakfast (Mic-dejunul irlandez)
Asa cum mentionam mai devreme, se foloseste de obicei Assam, foarte tare.

Iasomie (China)
In mod logic, acest ceai este parfumat cu flori de iasomie. Unele amestecuri sunt facute din ceai Baozhong, dar cele mai multe sunt ceaiuri neoxidate. Cel mai bun se numeste Yin Hao. Ceaiul de iasomie poate fi de la oribil, cel in care florile de iasomie sunt folosite in exces pentru a acoperi calitatea proasta a ceaiului, la cu adevarat remarcabila delicatesa (si remarcabil de costisitor).

Russian Caravan (Caravana ruseasca)
Un amestec popular, Russian Caravan te poarta cu gandul la vremurile cand ceaiul era adus in Rusia din China pe spatele camilelor. Adesea contine si putin Lapsang Souchong fumuriu, desi la baza are Keemun sau Yunnan. De asemenea poate contine si ceai maroniu.

Istoria ceaiului

Origine
Chinezii beau ceai încă de acum 5000 de ani. Începutul este învăluit în legende; cea mai faimosădintre acestea este cea despre împăratul Shen Nung (pronunţat ‘Shay-Nung'). Şansa lui de a descoperi ceaiul este plasatămai exact în anul 2737 Î. H., nefondat istoric însă.
De mii de ani chinezii consumă ceai atat pentru sănă tate cat şi de plăcere. Nimeni nuştie ce ia atras la frunzele verzi, lucioase de ‘Camellia sinensis', dar o legendă populară umple acest gol.
Într-o zi împăratul Shen Nung se pregătea săbea nişte apăfiartă, când, câteva frunze dintr-un copac, ce era deasupra, au cazut în tigaie. Impăratul, curios a decis săguste acest amestec, neplăcut privirii. A descoperit căacest amestec era atat delicios cat şi înviorător.
Descoperirea ceaiului este atribuită, de către o legendăindiană, călugărului budist Bodhidharma. Deoarece se apropiau de sfârşit cei şapte ani de contemplaţie fărăsomn, era foarte obosit. În disperare, a mestecat câteva frunze dintr-un copac din apropiereşi s-a înviorat imediat.
Desi India este în prezent una dintre cele mai mari producătoare de ceai, totuşi nu existăînregistrări istorice despre consumul ceaiului în India înaintea secolului al 19-lea. Experimentul de mestecare al frunzelor de către Bodhidhama nu era cunoscut la acel moment.
Alt mit (japonez) despre meditativul călugăr budist Bodhidharma descrie precum căelşi-a aruncat la pământ pleoapele, ce i se închideau, din frustare cănu reuşea săstea treaz. Acolo unde pleoapele lui au căzut se găseau tufişuri de ceai. Frunzele acestor miraculoase tufişuri i-au vindecat oboseala, în mod miraculos.
Ceaiul nu este originar din Japonia, aşa că acest mit aduce, cel putin, o explicaţie pentru brusca apariţie pe insule. Realitatea e mai puţin frumoasă: în prima parte a secolului al nouasprezecelea un călugăr japonez vizitator, numit Dengyo Daishi, a luat cu el, înapoi din China, seminţe de ceai.
Metoda întamplătoare a obţinerii ceaiului atribuită împaratului Shen Nung a rezistat testului timpului. Peste încă 4000 de ani s-a dezvoltat metoda de preparare pe care o folosim astăzi.
În timpul dinastiei Ming (1368-1644), chinezii au început săfărâmiţeze frunze de ceai în apăfierbinte. Cu câteva adaptări, ibricul cu capac pentru vin a devenit un vas perfect pentru ceai.
Ceaiul
‘Ceaiul' şi toate variaţiile de ortografie şi pronunţie din lume provin dintr-o singură sursă: ‘Te' înseamnă „Ceai” în dialectul chinezesc Amoy. Cuvântul mandarin pentru ceai, ‘cha', a creat de asemenea, câteva derivaţii.
Ceaiul a ajuns în Europa în prima parte a secolului al şaptesprezecelea. În ciuda recunoaşterii exagerate pentru proprietăţ ile medicinale curative, europenii preferau cafeaua măcinată. Ceaiul a devenit popular numai in rândul câtorva tagme aristocrate.
Sosirea in Europa
Comercianţii danezişi portughezi au fost primii, care la începutul secolului al XVII-lea, au introdus în Europa ceaiul chinezesc. Portughezii îl importau din portul chinezesc Macao; danezii l-au adus în Europa prin Indonezia.

Ciudatul amestec care a sosit cu încărcătura de mătăsuri şi mirodenii nu a avut un success imediat. Europenii l-au încercat dar preferau aroma cafelei râşnite. Suspicioşii englezi au aşteptat pânăîn 1652 să înceapă să importe ceai.
Ruşii au fost de la început devotaţi ceaiului. Ceaiul lor sosea din China pe uscat cu ajutorul cămilelor.
Pe măsurăce pasiunea pentru ceai creştea în Rusia, rândurile de cămile careşerpuiau de-a lungul Asiei creşteau. Pe la sfarşitul secolului al XVIII-lea, câteva mii de cămile în grupuri de 200-300 odată, traversau graniţa chineză.
Calea feratătrans-siberianăa trimis cămilele la o bine meritatăodihnă, dar călătoria romantică supravieţuieşte în continuare de vreme ce amestecul popularşi delicat de ceai negru chinezesc rămâne cunoscut drept Caravana Rusească.
Promoţia regală
În Europa secolului al XVII-lea nimic nu ajuta la vinderea unui produs decât patronajul regal.
Consumul ceaiului a luat o întorsătură norocoasă în 1662 când regele englez Charles al II-lea s-a căsătorit cu Catherine de Braganza, o principesă portugheză şi o avidă băutoare de ceai. Catherine a început să bea ceai la Curte în vase şi boluri chinezeşti delicate şi transparente - şi curtenii i-au urmat obiceiul.
Ceaiul era deja scump dar acum eraşi la modă. Deodatăceaiul avea stil şi exclusivitate. În ochii aristocratilor preocupaţi de imagine era irezistibil.
În Europa secolului al XVII-lea ceaiul era un produs practic cu un mare potenţial. In general apa nu era bună de băut. Pentru cei care doreau să evite bolile alegerea era: o ceaşcă de apă fiartă sau bere, care era de ajuns de tare să omoare bacteriile.
În Marea Britanie şi câteva alte ţări, unde berea era o băutură comună la micul dejun, ceaiul a devenit o bine-venită alternativă. Era, cel puţin, o băutură care potolea setea, care înviora şi revigora, care avea o mare varietate şi mai presus de toate era sigură pentru băut.
În casele aristocraţilor din secolul al XVIII-lea consumul ceaiului era o ocazie pentru o mare ceremonie.
Preţioasele frunze de ceai erau adesea păstrate într-o cutie de ceai închisă, pentru care nu exista decât o cheie. O dată sau de doua ori pe săptămană doamna casei deschidea cutia pentru a servi ceai ca o tradiţie a familiei sau pentru a impresiona un musafir important.
Finul porţelan în care ceaiul era servit accentua bogăţia familiei şi creştea semnificaţia ceremoniei. Era o oportunitate pentru o femeie rafinată să-şi arate palida piele şi delicata structură osoasă în contrast cu puritatea translucidă a porţelanului chinezesc. Aceste două atribute erau cele prin care era măsurată, in acea vreme, puritatea unei doamne.


Viaţa socială în prima jumatate a secolului al XVIII-lea devenea mai sofisticată pe măsură ce casele pentru cafea făceau loc grădinilor de ceai. Grădinile de ceai apăreau ca o viziune a paradisului: alei cu copaci aliniaţi, locuri de plimbare cu felinare, muzică, dans, focuri de artificii şi o bună mâncare însoţită de o rafinată ceaşcă de ceai.
Grădinile de ceai nu erau doar de amuzament, erau şi locuri de întâlniri sociale. În aceste peisaje exotice cei de origine regală dar şi oamenii de rând aveau ocazia să se plimbe împreună.
Consumul de ceai a crescut în mod dramatic în prima perioadă a secolului al XIX-lea. Moda şi costurile reduse au lărgit piaţa pe care furnizorii o găseau greu de satisfăcut. Pentru a sparge monopolul chinezesc comerţul cu ceai s-a orientat spre India pentru a umple golul.
India
Pe măsură ce consumul de ceai creştea în prima perioadă a secolului al XIX-lea Compania India de Est căuta noi surse de aprovizionare. Din vreme ce China avea monopol pe cultivarea ceaiului soluţia era plantarea de ceai în altă parte.
Primele experienţe cu seminţe de ceai chinezesc au fost realizate în Assam, în India de Nord-Est. Nu au avut succces deşi aceleaşi seminţe creşteau bine în Darjeeling, în India de Nord.
Apoi în 1820, botaniştii au descoperit câţiva copaci nativi neidentificaţi în Assam. Au trimis mostre de frunze la Londra pentru analiză. Mostrele au fost imediat recunoscute ca fiind ceai - o plantănecunoscutăanterior în India - si asftel industria de ceai indian a luat naştere.
Ambalarea
Până în 1826, ceaiul era întotdeauna vândut neambalat. Era o invitaţie pentru vânzătorii nescrupuloşi să dilueze ceaiul cu aditivi. În 1826 John Horniman a dezvoltat linia principală de pachete pre-sigilate, care nu a intrat imediat în graţiile băcăniilor. Ei preferau să-şi crească profitul într-o manieră lipsită de onoare. Horniman a încercat o altă metodă de promovare. A pus mesaje medicinale pe ambalaje şi şi-a vândut ceaiul farmaciilor şi farmaciştilor. Aceştia şi clienţii lor erau mult mai receptivi la abordarea lui.
Pungile de ceai se spune căau aparut din întamplare. Un importator de ceai din New York numit Thomas Sullivan a trimis mostre de ceai clienţilor săi în mici pungi de mătase. In mod clar clienţilor le-a placut această modalitate pentru că, în curand, au cerut tot ceaiul lui în formă împachetată.

După 5000 de ani consumul şi producţia de ceai a continuat să crească. In fiecare an, in lumea întreagă aproximativ trei milioane de tone de ceai sunt culese.
Doi factori conduc acum piaţa internaţională. În ţările în curs de dezvoltare, băutul ceaiului este adoptat pentru aceleaşi motive pentru care europenii l-au adoptat cu trei secole mai devreme: este o plăcută modalitate de a te bucura de o apă sigură pentru consum. În ţă rile dezvoltate, setea de noi sortimente şi arome a crescut consumul de ceaiuri speciale.

Ceaiul alb a fost folosit drept medicament timp de secole

Ceaiul alb a fost folosit drept medicament timp de secole. In prezent, s-a descoperit ca datorita cantitatii mari de antioxidanti, ceaiul alb poate distruge in cateva minute un numar foarte mare de virusi si bacterii, avand efect antimicrobian.

"Considerat una dintre cele mai sanatoase bauturi din lume ceaiul alb este obtinut din mugurii sau frunzele tinere ale plantei Camelia Sinenis. Este tipul de ceai la care frunzele sunt procesate cel mai putin, astfel ca gustul aduce cel mai mult cu cel al frunzelor crude. Totusi mugurii sau frunzele sunt supuse tratamentului cu aburi pentru a se preveni oxidarea iar apoi sunt uscate rapid Acest tip de ceai se produce in cantitati mai mici decat alte varietati si este de obicei mai scump Este considerat o delicatesa, o bautura a aristocratilor. Infuzia rezultata este deschisa la culoare, de obicei galben-auriu", a afirmat Angela Beju, terapeut naturist.

Extractul din ceai alb este un produs care mentine si protejeaza sanatatea celor care il consuma.

Ceaiul alb, bogat in antioxidanti

Antioxidantii sunt substante nutritive care protejeaza organismul de efectele daunatoare ale radicalilor liberi (electroni nepereche din celule care pot provoca dezechilibre enzimatice, mutatii sau chiar pot transforma celulele normale in unele canceroase). Radicalii liberi ataca ADN-ul si accelereaza imbatranirea. Scopul antioxidantilor este de a neutraliza efectul radicalilor , iar ceaiul alb este incarcat cu acest „medicament” naturist.

Previne cancerul

Ceaiul alb are puterea de a preveni aparitia celulelor canceroase si lupta impotriva cancerului de colon, de prostata sau de stomac. Acesta contine o clasa de antioxidanti care inhiba cresterea celulelor tumorale si previn aparitia unora noi. In unele cazuri, s-a descoperit ca planta functioneaza la fel de bine ca un medicament, fara sa aiba efecte negative.

Scade colesterolul si protejeaza inima

Ceaiul alb este un adevarat tonic cardiac. S-a descoperit ca un alt tip de antioxidanti continut de ceaiul alb are proprietatea de a reduce colesterolul. Acesta are proprietatea de a reduce riscul de boli cardiovasculare si de a proteja circulatia sanguina. Cercetatorii au descoperit faptul ca persoanele care consuma doua cesti de ceai alb pe zi, au cu 50% mai putine sanse sa decedeze in urma unui atac de cord.

Intareste oasele

Oamenii care beau cu regularitate ceai alb se bucura de mai multa forta si oase mai puternice, datorita nutrientilor pe care acesta ii contine. Ceaiul alb este benefic persoanelor care sufera de artrita sau osteoporoza.

Antiviral si antibacterial

Ceaiul alb este considerat un adevarat distrugator de virusi si bacterii. Substantele active continute de planta ofera protectie intregului sistem imunitar si ocroteste corpul de o mare varietate de boli. In acelasi timp, amelioreaza simptomele racelii, gripei si ale virusului HIV.

Dinti si gingii sanatoase

Extractul de ceai alb contine o cantitate mica de fluor si alte substante nutritive care mentin sanatatea danturii. Consumata cu regularitate, infuzia ucide bacteriile care cauzeaza placa bacteriana, cariile si halena (respiratia urat mirositoare).

Alte beneficii

Radicalii liberi, stresul, arsurile solare sau o dieta necorespunzatoare pot afecta vizibil aspectul pielii. Ceaiul alb protejeaza si infrumuseteaza pielea si ii ofera un aspect radiant daca este consumat cu regularitate.

Studiile de specialitate au aratat ca planta poate subtia sangele si poate imbunatati functia arteriala. De asemenea, acesta reduce cantitatea de zahar din sange si previne astfel riscul de diabet.

Reduce stresul si ofera un plus de energie.

"Consumul in exces al ceaiului alb poate determina inflamarea mucoasei gastrice. In plus, persoanelor care sufera de anemie firipiva (lipsa de fier) le este recomandat sa bea acest ceai in cantitati cat mai reduse",

Ce alegem? Ceaiul verde sau cel negru?

Ceaiul este o bautura atat de apreciata incat este cea mai consumata din lume dupa apa. Este atat de indragita incat a intrat in folclorul multor popoare, iar chinezii i-au dedicat un proverb care spune totul despre cat de iubit este ceaiul : “Mai bine sa stau trei zile fara mancare decat o zi fara ceai”.
Chiar si atat si tot ar trebui sa consideram aceasta bautura drept esentiala pentru sanatatea noastra. Multe cercetari s-au facut pentru a demonstra cat de eficient este un ceai, de ce ar treui sa bem ceai si, mai ales, ce fel de ceai ar trebui sa bem.
Dar mai intai ar trebui sa lamurim ce inseamna a bea un ceai. Daca va imaginati ca ceaiul reprezinta orice infuzie din plante, atunci va inselati. Ceaiul este o planta in sine si este clasificat in mai multe tipuri: ceai alb, ceai verde, ceai negru, etc. Este cultivat mai ales in China si Japonia, dar, cum aceasta infuzie de ceai s-a raspandit pe tot Globul, planta se mai cultiva si in Brazilia, Argentina, in zonele tropicale si subtropicale. Extrem de ceruta, extrem de populara, planta in sine sta la baza unei intregi industrii.
Cat de buna este insa pentru sanatatea noastra? Sa vedem cateva dintre informatiile stiintifice pe care le avem la dispozitie. In acest articol vom compara doua dintre cele mai populare plante de ceai: ceaiul verde si cel negru. Totul pentru a descoperi daca merita sa ne oprim 10 minute din ritmul nostru trepidant pentru a savura o bautura extraordinara.
Diferente intre ceai verde si ceai negru.
Prin ce se diferentiaza ceaiul vrede de cel negru in afara de culoare? In primul rand prin modul de obtinere.
Ceaiul verde se obtine prin doua metode. Metoda traditionala japoneza pregateste ceaiul verde prin expunerea frunzelor la abur. Metoda chinezeasca creeaza ceaiul prin gatire uscata in tigaie. Pentru a impiedica procesul de oxidare, ceaiul este procesat in maximum doua zile dupa culegere si astfel planta ne daruieste acea culoare verde-pal, atat de delicata. Aerul fierbinte la care sunt expuse frunzele plantei face ca procesul de fermentare sa nu aiba loc.
Spre deosebire de ceaiul verde, ceaiul negru este este creat prin oxidarea completa a frunzelor inainte de a fi uscate. Cand procesul de oxidare este complet, frunzele se incalzesc si sunt sortate in functie de calitate. Culoarea neagra a frunzelor este data de aceasta oxidare completa pe care o sufera planta.
In Japonia perioadei Kamakura, un calugar numit Eisai evidentiaza in 1211 efectele benefice ale ceaiului verde in cartea sa “Mentinerea sanatatii prin ceai”: “Ceaiul este un medicament miraculos pentru mentinerea sanatatii. Ceaiul are o putere extraordinara de prelungire a vietii. Oriunde o persoana cultiva ceai, va avea parte de o viata lunga.” Dar, ne-am obisnuit ca inainte de a crede niste pareri ale unor oameni, sa ascultam de stiinta si de studiile facute de catre cercetatori. Stiinta este intotdeauna mult mai aproape de adevar.
Efectele benefice ale ceaiurilor
Ceaiul verde si cel negru previn si trateaza foarte multe afectiuni, avand o mare valoare medicala. Iar cercetarile din ultimii ani au dovedit-o deseori.
Se considera ca ceaiul verde are mai multe beneficii decat ceaiul negru, iar aroma sa atat de delicata, poate cea mai delicata din toate ceaiurile, este extrem de apreciata. Ceaiul verde contine foarte putina cofeina, fiind cel mai putin riscant ceai clasic in conditii de consum ridicat. De fapt, acest lucru il diferentiaza de ceaiul negru: continutul de cofeina. Cofeina este cea care face diferenta, de cele mai multe ori.
Ceaiul verde contine fluorina, iar riscul aparitiei cariilor scade dramatic cu aproximativ 50%. Vi se pare putin? Ganditi-va ca ori de cate ori mestecati o guma, inghititi minim 12 E-uri nu foarte benefice organismului dvs.
Femeile vor fi incantate sa afle ca ceaiul verde blocheaza radicalii liberi, previne si combate cancerul de piele, atunci cand se consuma 4-5 cesti pe zi. Probleme digestive avem cu totii, datorita vietii dezordonate pe care o ducem. Ceaiul verde este recomandat in cazuri de constipatie cronica, linisteste durerile de stomac si este foarte bun in timpul procesului de digestie.
Si aceasta nu este totul. Reduce nivelul colesterolului si riscul pentru anumite tipuri de cancer cu 60%. Sistemul nostru imunitar este intarit de taninul din compozitia ceaiului. Alte substante active precum catechina, theanina si saponina ajuta la tratarea unor afectiuni ale prostatei si ajuta in mentinerea siluetei. Cel mai observabil efect si cel mai dorit este inviorarea organismului, combaterea somnolentei, a oboselii. Ceaiul verde este cu adevarat o planta incredibila, de care trebuie sa profitam cat mai mult.
Dar, sa nu uitam de celalalt soi de ceai: ceaiul negru. Trebuie sa recunoastem ca ceaiurile negre au mai multa cofeina decat cele verzi, dar continutul este mai mic decat cel al cafelei. Este adevarat ca acest lucru il face mult mai popular. Efectele stimulatoare sunt mult mai evidente. Cu toate acestea, ceaiul negru este un foarte bun protector al organismului impotriva bolilor cardiovasculare si a cancerului.
Cei care au o tensiune mica, sunt hipotensivi, ar trebui sa bea acest ceai, caci este un foarte bun stimulator cardiac. Excelent in problemele digestive, ceaiul negru trebuie sa fie extrem de iubit de catre femei: fiind un emulsificator pentru grasimi, ajuta foarte mult in reglarea greutatii corporale. Probleme cu rinichii? Ceaiul negru are o actiune diuretica si alaturi de cel verde este extrem de apreciat in aceste cazuri.
Atat ceaiul verde, cat si ceaiul negru este bogat in vitamine si saruri minerale. Printre acestea, cea mai importanta este vitamina C. Consumand zilnic de 2 - 3 cesti, se asigura un aport important de vitamine ca B1, B2, B6, acid folic. Inlocuiti oricand cafeaua cu un ceai verde sau unul negru. Ambele sunt mult mai sanatoase, iar organismul dvs. poate profita de avantajele acestora.
Efecte neplacute ale ceaiurilor
Ati putea spune ca orice ceai, verde sau negru, trebuie sa aiba si contraindicatii. Este un lucru normal. Hipertensivii nu trebuie sa consume in exces. Nu uitati, ceaiurile contin cofeina. Ceaiul verde nu are multa cofeina, are chiar cea mai putin cantitate de cofeina. Hipertensivii pot sa bea o ceasca pe zi, cu o conditie: intrebati-va medicul cardiolog daca va da voie.
In ultima vreme, tot mai multe persoane, mai ales cele tinere au probleme de asimilare a calciului. In aceste cazuri, este bine sa evitati ceaiul negru. Contine cea mai mare cantitate de cofeina. Persoanele care au probleme cu calciul se simt slabite dupa ce beau ceai negru. Iar daca in acel moment, calciul se afla la limita inferioara, acestea pot sa aiba ameteli sau, mai grav, senzatii premergatoare pierderii cunostiintei.
Cu toate acestea, nu ocoliti ceaiurile. Au extrem de multe efecte benefice. Sunt adevarate farmacii, iar organismul nostru poate beneficia de ceea ce ele ne ofera. Orpiti-va cateva minute si savurati aceasta bautura. Dar nu uitati niciodata: nu exgerati. Extremele sunt intotdeauna periculoase pentru trup si suflet. Transformati bautul ceaiului intr-o experienta de viata, intr-un moment de liniste, calm si relaxare.

Planta de ceai


Planta de ceai


Planta de ceai este o plantă perenă aparţinând familiei Camellia originara din China, Tibet şi nordul Indiei. Exista două varietăţi principale ale plante de ceai. Varietatea cu frunza mică, cunoscută ca şi Camellia sinensis, se dezvoltă bine în regiunile muntoase înalte şi reci ale Chinei şi Japoniei. Cea mai răspândită varietate de frunze, cunoscută drept Camellia assamica, creşte cel mai bine în climatul tropical, umed, din Nord-estul Indiei şi în provinciile Szechuan şi Yunnan din China. Planta are frunze lucioase, verde închis şi flori mici, albe.
Sunt numeroşi hibrizi care îşi au originea în aceste două specii, care s-au dezvoltat pentru a face faţă unor condiţii diferite.
Potrivit unei vechi zicale chinezesti, ‘ceaiul superior vine din munţii înalţi'. Altitudinea şi ceaţa din munţi creează o protecţie împotriva prea multor raze de soare şi furnizează temperatura şi umiditatea necesara pentru a permite frunzelor să se dezvolte încet şi să rămână delicate. Ca şi în cazul vinului, calitatea şi gustul particular al ceaiului sunt influenţate atât de conditiile de mediu (sol, climă, altitudine) cât şi de producătorul de ceai (care decide când şi cum este frunza culeasă şi cum este procesată).
Majoritatea plantelor de ceai au o perioadă de creştere şi una de repaus de obicei în timpul iernii. Frunzele sunt culese atunci când răsar noile mlădiţe. În climatele calde, planta are mai multe recolte ce pot fi culese de-a lungul anului. În condiţii reci la nivele înalte, perioada de recoltare este diferită. Frunzele din recolta timpurie, de obicei în primăvară, conferă ceaiului cea mai bună calitate.
Sunt patru tipuri principale de ceai: ceai verde, ceai negru, ceai oolong şi ceai alb. Toate tipurile de ceai provin din aceeaşi plantă. Varietatea specifică de plante de ceai şi modul cum sunt procesate frunzele după ce au fost culese determină tipul de ceai obţinut.

Cultivarea
Ceaiul creşte în principal între tropicele Racului şi Capricornului, necesitând până la 1.000-1.250 mm de precipitaţii pe an, cât şi o temperatură ideală între 10° şi 30 °C. Se dezvoltă de la nivelul mării până la 2.400 metri altitudine.
Grădina de ceai (cultura de ceai) este acolo unde potenţialul pentru aroma ceaiului va fi generat şi astfel se asigură cu mare grijă şi atenţie cele mai bune condiţii de creştere. Aceasta înseamnă, în unele cazuri, plantarea arborilor pentru a genera umbră sau pentru protecţie împotriva vânturile puternice, în special în câmpiile din Assam.
Plantele sunt aşezate în rânduri de aproximativ un metru depărtare. Tufişurile trebuiesc tăiate la patru sau cinci ani pentru a întineri şi pentru a le păstra la o înalţime convenabilă pentru culegători. Aceasta este cunoscută ca ‘suprafaţa de cules'.


Un tufiş poate produce ceai in jur de 50-70 ani, dar după 50 de ani recolta de ceai se reduce. În acest moment se consideră că vechile tufişuri pot fi înlocuite cu plante tinere crescute in pepiniere.
Recolta
Reprizele de culegere depind de tipul de climă; cele proaspat crescute pot fi culese la intervale de 7-12 zile în timpul sezonului de cules. Culesul ceaiului este obositor şi necesită o muncă intensă (pentru a produce un kilogram de ceai neprocesat sunt necesare între două şi trei mii de frunze de ceai) şi este o procedură ce necesită o îndemanare deosebită.
Culegătorii de ceai învaţă să recunoască momentul exact la care mlădiţele trebuie culese. Aceasta este important pentru a se asigura că cele mai firave frunze sunt culese spre a produce cel mai bun ceai.
După cules, frunzele sunt transportate la fabrică pentru a fi procesate. Câmpurile sunt de obicei în apropierea fabricii.

Opinii gresite despre ceai

Opinii gresite despre ceai

1. Ceaiul reprezeinta orice bautura facuta din frunze uscate, flori, radacini, tulpini, seminte sau fructe din aproape orice planta.
Nu, ceaiul reprezinta frunza uscata a plantei numite Camellia Sinensis. Originara atat in China cat si in India, aceasta planta este acum cultivata in multe tari din lume.

2. Ceaiul de plante este ceaiul adevarat.
Nu, ceaiul de plante nu este de fapt un ceai, ci mai degraba o iarba, sau un amestec de ierburi. Numai in Statele Unite acest amestec este numit ceai. In alte parti ale lumii amestecurile de acest gen sunt numite infuzii.

3. Numai ceaiul medicinal aduce beneficii sanatatii.
Ceaiurile medicinale sunt de fapt infuzii facute din ierburi specifice, flori sau extracte care ar putea aduce beneficii. Este disponibila o gama larga – unele cu importante semnificatii stiintifice, altele nu. Ceaiul, Camelli Sinensis, a fost indelung studiat pentru proprietatile sale medicale. Ceaiul verde contine polifenoli, si a fost studiat pentru antioxidantii sai si alte proprietati medicale.

4. Nu exista diferente intre ceaiul verde si cel negru in afara de culoare.
Amandoua ceaiurile provin din planta camellia Sinensis. Diferenta este data de timpul necesar frunzelor pentru oxidare; ceaiul verde nu este oxidat deloc, in timp ce cel negru este supus la oxidare completa. Ceaiurile maronii sunt semi-oxidate.

5. Calitatea ceaiurilor din frunze libere si cea a ceaiului din pliculete este aceeasi.
Termenul industrial pentru ceea ce se afla in pliculete este „praf”. Numai cateva mici particule de ceai mai ajung in pliculete. Totul este facut de masinarii. De la cules la impachetare, mana omului nu intervine in proces; rezultatul este pe masura. Tehnic, este posibil sa pui ceai de calitate in pliculete. Ceaiul din frunze libere, pe de alta parte are nevoie de o camera in care sa isi imprastie aroma. Acest lucru nu este posibil intr-un plic. Rupand frunza de ceai pentru a o introduce in plic, se altereaza calitatile ceaiului; aroma unica este pierduta prin evaporarea uleiurilor esentiale continute de frunze. Micile particule elibereaza rapid tot taninul in apa fierbinte, si tot rezulta este un ceai aspru care ususca limba. Pliculetele de ceai nu pot suporta mai multe infuzii. Toata aroma lor este rapid pierduta. In fine, un aspect important in savurarea ceaiului este sa privesti transformarile prin care trece frunza – iti pot spune multe despre ceai.

6. Ceaiul contine mai multa cofeina decat cafeaua.
Ceaiul poate contine niveluri diferite de cofeina, care depind de tipul de ceai, diversitatea plantelor, si stilul de preparare. In general, ceaiul verde contine 5-20 miligrame, ceaiul maroniu contine 35-45 miligrame, iar ceaiul negru contine 45-60 miligrame de cofeina intr-o ceasca, in comparatie cu o ceasca de cafea normala care contine in jur de 125-185 miligrame de cofeina. Cofeina din ceai se situeaza la o scara de 1/40, fata de cafea unde se afla la o scara de ¼.

Alimentatia naturista

Alimentatia naturista, o speranta pentru fiecare !
Secrete pentru sanatate si tinerete
Se spune ca omul este de fapt ceea ce maninca. Trebuie sa decidem daca traim pentru a minca sau mincam pentru a trai. Sa nu uitam sa avem masura in toate. Este bine sa stim ce ne face rau pe termen lung. Naturistii ne ofera citeva sfaturi care mi se par demne de luat in consideratie:
• Bolile de care sufera omul, sunt determinate in mare masura de alimentatie, si pot fi vindecate pe calea unei alimentatii corecte. De ce sa nu anticipam si sa evitam impactul cu boala cat timp ne bucuram de sanatate? In alimentatia cruda se afla secretul sanatatii pe care il cautam adesea fara succes.
• Cei care doresc sa slabeasca, ar trebui sa utilizeze o alimentatie formata integral din cruditati . Se elimina astfel obisnuita senzatie de foame si se evita sarea
• In timp ce hrana moarta preparata termic, fiarta sau prajita impurifica sangele, slabind organismul, prin cruditati, deci prin hrana vie, toate toxinele sunt dizolvate si eliminate.
• Alimentatia naturista presupune SA CONSUMI alimente crude, proaspete: legume, verdeturi, fructe, cereale, alge, ceaiuri din plante medicinale, mirodenii si condimente din plante, lactate nefierte, nepasteurizate si neafumate, oua, miere si alte produse apicole.
• Alimentatia naturista presupune SA NU CONSUMI : zahar, sare, piine alba, coloranti, conservanti, carne si nici un fel de alimente prelucrate termic. Mai explicit, in bucataria naturista nu exista aragaz în schimb este indicat un robot de bucatarie.
• Se recomanda reducerea sau renuntarea la grasimile de origine animala
• Reducerea sau eliminarea produselor sarate, afumate, conservate.
• Reducerea treptata si apoi renuntarea la fumat si la consumul de alcool
• Evitarea razelor solare in special intre orele 11 si 15. Evitarea razelor ultraviolete folosite in tratamentele cosmetice. Evitarea cuptorului cu microunde.
• Evitarea stresului, program optim de lucru, armonie si echilibru
• Nu manca niciodata repede sau cind esti suparat. Masa de seara trebuie sa fie cea mai usoara
• Trebuie sa consumi 2 litri de lichide pe zi din care 2 pahare dimineata pe stomacul gol.
• Nu trebuie sa bei lichide in timpul mesei pentru a evita diluarea sucului gastric
• Nu se recomanda sa consumi multe feluri de mincare la o masa si mai ales atentie la combinarea alimentelor(de exemplu carnea se combina cu salate de cruditati, nu cu cartofi)
• Se recomanda sa consumi salata de cruditati inainte de masa pentru a asigura “patul de fibre”.
• Vinul de la tara se bea cu moderatie cu o jumatate de ora inainte de masa.
• Consuma legume si fructe crude cel putin de doua ori pe zi , in tot cursul anului. Fructele se maninca intotdeauna inaintea celorlalte alimente, pentru a asigura o digestie mai buna sau intre mese.
• Este bine ca omul sa consume alimente din tara unde s-a nascut. De exemplu noi romanii am putea sa inlocuim lamiia cu catina alba care este de 5 ori mai bogata in substante nutritive si ar putea inlocui chiar si gingsengul.
• Consuma produse din cereale fara sa le distrugi principiile nutritive prin modul de preparare
• Este bine sa cresti cantitatea de alimente naturale bogate in vitamine si minerale. Vitaminele sintetice realizate chimic nu isi indeplinesc rolul la fel de bine ca cele naturale deoarece nu au in structura lor acele principii vii, enzimele , care ajuta organismul sa se dezvolte si sa functioneze normal.
________________________________________
• Alimentele bogate in vitamina A sunt: morcovul, rosiile, spanacul, salata, patrunjelul verde, ceapa verde, mararul, adica legumele galben portocalii si verde inchis.
• Alimentele bogate in vitamina E sunt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din soia, porumb, floarea soarelui, masline
• Alimentele bogate in vitamina C sunt: citricele, ardeiul gras, hreanul si macesul. Una din cele mai mari concentratii de vitamina C o are patrunjelul verde.
• Alimentele bogate in Calciu sunt: iaurt, lapte, telemea, nuci, morcovi, varza, gulia, merele, coada calului
• Alimentele bogate in Fier : spanac, galbenus, cacao, stafide.
Scopul hranei noastre este acela de a oferi organismului elementele nutritive necesare. Unii oameni se bucura ca au ce minca din belsug, maninca mai mult decat este necesar, dar in timp acest mod de viata duce la obezitate, boli, imbatrinire prematura. Merg la doctor incep sa ia medicamente, care fiind substante chimice vor agresa organismul si vor avea efecte secundare nocive .
Dictonul lui Hipocarate era “Alimentele trebuie sa fie medicamentele voastre si medicamentele voastre sa fie alimentele”. El recomanda atat celor bolnavi, cat si celor sanatosi, o alimentatie alcatuita din cruditati bine alese. Acestea ajuta la eliminarea toxinelor. Astfel se recapata forta vitala pierduta printr-un regim de viata nesanatos.